Cronica de film: Birdman

Birdman (regia Alejandro Iñarritu) nu e un film rau.

Iar acum sa vorbim despre “50 Shades of Grey”. Pelicula inspirata de romanul bloggeritei dolofane, E. L. James, zisa si Cookie, e o prezenţă interesanta in antreul cinematografic al anului.

Filmul ne prezinta povestea de dragoste cu forţa dintre un CEO potent financiar si o studenta virgina. Ca sa citez un clasic, martir sobru al folclorului șaptezecist, nimeni nu a mai vazut “iepure mergand calare si studenta fata mare”. Trecand peste gluma de inalta tinuta sociala, intriga filmului 50 Shades of Grey e clar una adresata consumatoarelor de fantasy erotic si creme pentru acnee. Idealurile propuse sunt cele specifice unui numitor comun mai mic decat interesul romanilor pentru Dragobete. Protagonistii se intalnesc, se fixeaza inconstient in obsesii scăpărătoare iar apoi caută sa isi ostoiasca pasiunea – exact ca in Romeo si Julieta, Tristan si Isolda sau Dorin si Elena, faza predenunţuri. Povestea celor doi e la fel de dramatica. Ea isi doreste iubire romantica, el vrea s-o rătăcească în bătaie. De la noi, prima parte ecranizata a trilogiei semnate de E.L. James primeste nota 5.

Singurul motiv pentru care un conflict Rusia-NATO ar fi dezirabil e amanarea partii a doua.